Postări
Imi place Alex Stefanescu.
Are, scrisul si persoana lui, ceva pe care nu stiu sa-l numesc prea bine.
Se ascunde dupa zambet. Dar dincolo de voiosia lui este o sensibilitate care iese la suprafata, presupun ca fara ca el sa-si dea seama. Masca lui vesela ma emotioneaza, pentru ca, atunci cand este descoperit de cate cineva, se sparge. Ramane zambetul, dar figura capata un aer ganditor si recunoscator.
N-a ajuns la stadiul in care sa vorbeasca liber si serios despre lucrurile importante ale vietii, si sper sa nici nu ajunga. Sunt doua persoane publice care cred ca au lasat la o parte orice masca, si au decis sa infrunte lumea, vorbind si scriind despre esente. Mai intai regretatul Octavian Paler. Felul sau rezervat si serios in care spunea si scria avea efect devastator asupra oamenilor. Are inca. Spunea totul de la inaltimea senectutii. Faptul ca un om atat de respectabil scrie despre profunzimile dramelor iubirii confera acestui sentiment greutatea pe care o merita dintotdeauna. Citindu-l pe Octavian Paler am avut mereu senzatia ca a scris fara speranta de a schimba lumea, insa nu i-a pasat de parerea lumii vizavi de ideile lui. A scris pentru ca aflase. Atat.
Celalalt om care vorbeste despre esente este Dan Puric.
Daca as avea cititori, cred ca absolut toti mi-ar sari in cap. Nu-mi place Dan Puric. Nu pentru ca ceea ce spune el n-ar fi valabil, ci pentru felul in care face acest lucru.
Si in cazul lui am senzatia ca a renuntat sa se mai raporteze la lume, si ca vorbeste si scrie impotriva preferintelor maselor. Dar o face altfel. Are o pasiune pe care eu o percep a fi prea mult. El isi joaca ideile, si asta ma indeparteaza de ele.
Spre deosebire de Paler, el are gandul de a schimba lumea. Nu-i va iesi. Paler va avea un impact mult mai puternic asupra oricui va ajunge sa-i citeasca un text.
Alex Stefanescu are pasiunea lui Dan Puric si sfiala de a nu lasa aceasta pasiune sa se manifeste. Tocmai prin asta va avea, cred, acelasi impact pe care il va avea intotdeauna sobrul Octavian Paler. Poate chiar mai puternic, pentru ca lucrurile ascunse sunt mai valoroase decat cele strigate in gura mare.
Are, scrisul si persoana lui, ceva pe care nu stiu sa-l numesc prea bine.
Se ascunde dupa zambet. Dar dincolo de voiosia lui este o sensibilitate care iese la suprafata, presupun ca fara ca el sa-si dea seama. Masca lui vesela ma emotioneaza, pentru ca, atunci cand este descoperit de cate cineva, se sparge. Ramane zambetul, dar figura capata un aer ganditor si recunoscator.
N-a ajuns la stadiul in care sa vorbeasca liber si serios despre lucrurile importante ale vietii, si sper sa nici nu ajunga. Sunt doua persoane publice care cred ca au lasat la o parte orice masca, si au decis sa infrunte lumea, vorbind si scriind despre esente. Mai intai regretatul Octavian Paler. Felul sau rezervat si serios in care spunea si scria avea efect devastator asupra oamenilor. Are inca. Spunea totul de la inaltimea senectutii. Faptul ca un om atat de respectabil scrie despre profunzimile dramelor iubirii confera acestui sentiment greutatea pe care o merita dintotdeauna. Citindu-l pe Octavian Paler am avut mereu senzatia ca a scris fara speranta de a schimba lumea, insa nu i-a pasat de parerea lumii vizavi de ideile lui. A scris pentru ca aflase. Atat.
Celalalt om care vorbeste despre esente este Dan Puric.
Daca as avea cititori, cred ca absolut toti mi-ar sari in cap. Nu-mi place Dan Puric. Nu pentru ca ceea ce spune el n-ar fi valabil, ci pentru felul in care face acest lucru.
Si in cazul lui am senzatia ca a renuntat sa se mai raporteze la lume, si ca vorbeste si scrie impotriva preferintelor maselor. Dar o face altfel. Are o pasiune pe care eu o percep a fi prea mult. El isi joaca ideile, si asta ma indeparteaza de ele.
Spre deosebire de Paler, el are gandul de a schimba lumea. Nu-i va iesi. Paler va avea un impact mult mai puternic asupra oricui va ajunge sa-i citeasca un text.
Alex Stefanescu are pasiunea lui Dan Puric si sfiala de a nu lasa aceasta pasiune sa se manifeste. Tocmai prin asta va avea, cred, acelasi impact pe care il va avea intotdeauna sobrul Octavian Paler. Poate chiar mai puternic, pentru ca lucrurile ascunse sunt mai valoroase decat cele strigate in gura mare.
Şi eu am indoieli şi întrebări în ce-l priveşte pe Dan Puric. Nu-mi place uneori felul lui de adresare care mi se pare brutal, iar dacă argumentul domniei lui este că la fel e şi cu familia pentru mine nu stă în picioare un astfel de argument. Totuşi îi urez succes şi îi mai urez să se dumirească cum îi place domniei lui să spună. Despre Octavian Paler, respectele mele iar acum la sfârşit o întrebare: Cine şi ce este Petre Ţuţea?
RăspundețiȘtergere