revizuire

Special am lasat sa treaca noaptea inainte de a lua o decizie. Ma gandeam ca poate nu am perceptia corecta a ceea ce s-a intamplat.
Se pare ca, fara sa-mi dau seama, sunt agresiva si-i contrazic pe oameni, lovindu-i in puncte sensibile. Ca sa nu se mai intample asta, va trebui sa iau niste masuri. O sa le iau. Prima este stergerea cuvintelor care ar putea afecta pe cineva. A doua este intreruperea dialogului, atata timp cat efectele lui sunt negative.
P.S. Nu cred ca Dan Puric poate fi in vreun fel afectat de cuvintele mele!

cu sania

Azi-noapte am visat ca brusc aveam parul foarte lung. Imi placea, desi nu-mi mai doresc asa ceva, nu-mi mai permite varsta. Acum ma intreb ce semnificatie ar putea avea.
Fara nicio legatura, azi am vazut, asteptand autobuzul in statie, o scena care m-a amuzat si m-a racorit cumva.
Am doi elevi. Amandoi invata bine si n-au probleme la scoala. Sunt impreuna din clasa a 9-a si mi s-a parut la un moment dat ca ea il cam duce in spate, ca el e asa, aerian, iar ea are grija sa-l faca atent cand e nevoie. Stiu ca i-am si spus o data sa-l lase in pace, sa se descurce singur, pentru ca mi s-a parut ca el profita de grija ei. Apoi i-am lasat in pace.
Azi, el trecea prin statie tragand din greu o sanie. Pe sanie era ea, stand nemiscata si cu o expresie de incrancenare pe fata. Sau de normalitate, nu mi-am dat seama. Fapt e ca m-a facut sa zambesc imaginea. Deci fata nu se lasa exploatata pur si simplu. Bun!

despre alex stefanescu si esentele lumii

Imi place Alex Stefanescu.
Are, scrisul si persoana lui, ceva pe care nu stiu sa-l numesc prea bine.
Se ascunde dupa zambet. Dar dincolo de voiosia lui este o sensibilitate care iese la suprafata, presupun ca fara ca el sa-si dea seama. Masca lui vesela ma emotioneaza, pentru ca, atunci cand este descoperit de cate cineva, se sparge. Ramane zambetul, dar figura capata un aer ganditor si recunoscator.
N-a ajuns la stadiul in care sa vorbeasca liber si serios despre lucrurile importante ale vietii, si sper sa nici nu ajunga. Sunt doua persoane publice care cred ca au lasat la o parte orice masca, si au decis sa infrunte lumea, vorbind si scriind despre esente. Mai intai regretatul Octavian Paler. Felul sau rezervat si serios in care spunea si scria avea efect devastator asupra oamenilor. Are inca. Spunea totul de la inaltimea senectutii. Faptul ca un om atat de respectabil scrie despre profunzimile dramelor iubirii confera acestui sentiment greutatea pe care o merita dintotdeauna. Citindu-l pe Octavian Paler am avut mereu senzatia ca a scris fara speranta de a schimba lumea, insa nu i-a pasat de parerea lumii vizavi de ideile lui. A scris pentru ca aflase. Atat.
Celalalt om care vorbeste despre esente este Dan Puric.
Daca as avea cititori, cred ca absolut toti mi-ar sari in cap. Nu-mi place Dan Puric. Nu pentru ca ceea ce spune el n-ar fi valabil, ci pentru felul in care face acest lucru.
Si in cazul lui am senzatia ca a renuntat sa se mai raporteze la lume, si ca vorbeste si scrie impotriva preferintelor maselor. Dar o face altfel. Are o pasiune pe care eu o percep a fi prea mult. El isi joaca ideile, si asta ma indeparteaza de ele.
Spre deosebire de Paler, el are gandul de a schimba lumea. Nu-i va iesi. Paler va avea un impact mult mai puternic asupra oricui va ajunge sa-i citeasca un text.
Alex Stefanescu are pasiunea lui Dan Puric si sfiala de a nu lasa aceasta pasiune sa se manifeste. Tocmai prin asta va avea, cred, acelasi impact pe care il va avea intotdeauna sobrul Octavian Paler. Poate chiar mai puternic, pentru ca lucrurile ascunse sunt mai valoroase decat cele strigate in gura mare.

adolescenti

In autobuz. Nu e aglomeratie, sunt totusi cativa oameni care calatoresc in picioare.
Urca 4 baieti, adolescenti, 14-16 ani.
Raman in spatiul destul de stramt din dreptul usii din fata.
Repeta obsesiv cuvintele unei reclame:" Am vazut eu bine!" In mod clar, pentru ei inseamna ceva, altceva.
La statia urmatoare, vrea sa urce o batrana. Cel mai maricel spune la inceput "Nu mai e loc!", apoi se subtiaza ca sa faca loc. In timp ce batrana se strecura printre ei, fara sa-i priveasca, cuvintele baiatului-sef se auzeau politicoase, dar expresia fetei, schimonosita ironic, ii facea pe ceilalti sa rada.
Cineva de langa sofer se enerveaza si le face observatie, altcineva spune ca va cobori la prima si ca abia asteapta ca ei sa-i faca loc. Seful adolescent declara ca nu se va misca din usa.
Minidialogul se incheie, iar in apropierea statiei, o alta persoana, care nu intervenise pana atunci, ii intreaba daca vor cobori. El raspunde ca pentru ea va face loc.
E o situatie des intalnita la adolescenti. Si nu numai.
Cred ca sunt doua lucruri de retinut in intamplarea asta.
Mai intai, faptul ca adolescentii invata sa faca ceea ce e bine, dar nu stiu cum sa faca lucrul asta serios. Si atunci isi pun masca ironiei, stricand de cele mai multe ori totul.
Ce avem noi de facut? Sa acceptam acest comportament dual, sa le facem observatie, sa-i ignoram?
Al doilea lucru tine de reactii la reactii. Seful grupului a taxat prin refuz pe cel care il criticase pentru purtarea lui. A stiut insa sa raspunda politicos, taxand printr-o noua nuanta, celui care nu avusese nimic negativ de observat.
E o trasatura umana comuna: ne e teama de penibil si de critici.